Vreau si eu filmul meu

"Te-am rugat sa ma ajuti, am nevoie de ajutor, nu pot singur", imi spune azi binevoitor seful. Da, stiu sunt platita pentru asta, ar trebui sa lucrez din greu, sa ma implic, sa fiu mai productiva, sa ma gandesc la binele firmei, al nostru al tuturor.

Ar trebui sa fiu multumita ca am o slujba bine platita, ca am de lucru, cand sunt atatia oameni care nu au de lucru in tara asta, sau mai rau, lucreaza pe un salariu de nimic... (da, sunt dintre aceeia care cred ca e mai rau sa lucrezi pe un salariu de nimic decat sa nu lucrezi deloc).

Dar realitatea e ca nu sunt multumita pentru ca joc in filmul altcuiva.

Vreau si eu filmul meu. Vreau sa joc in filmul meu.

Vreau sa muncesc sau sa creez pentru mine. Pot sa fiu pasionata, pot sa muncesc din greu, vreau sa muncesc din greu, dar nu pentru ceea ce trebuie sa fac acum, ci pentru mine, pentru pasiunile si ideile mele, pentru ceea ce cred ca merita, nu pentru firma altcuiva.

Era o poza pe facebook cu un mesaj interesant:

"If you don't build your dreams someone else will hire you to help build theirs."

"Daca nu-ti construiesti propriile vise, altcineva te va angaja sa il ajuti sa si le construiasca pe ale lui"

Si e adevarat. Asta se intampla. Cei mai multi dintre noi muncim sa construim vise. Visele altcuiva, nu ale noastre.